Anunt! Anunt! M-am mutat pe www.rheea.rottenkid.org  Acolo o sa gasiti continuarea la ce am de spus

Tocmai am descoperit un site, www.carti.x6.ro , unde poti sa citesti carti online. Datorita faptului ca am destul de multe “ore moarte” la job, personal, imi vine foarte bine o pagina ca asta. Citesc la calculator, fara ca sefii sa isi dea seama ca in timpul orarului de munca, am si alte ocupatii Plus de asta, scap de stiri din presa despre accidentul din aperoportul Barajas, care nu fac altceva decat sa intristeze lumea, sau de paginile roz despre ce, cum, cand si cu cine isi fac de cap  vedetele noastre.

p.s: citesc de la ei in momentul asta  ”Amsterdam” de Ian McEwan. :p  Tu?

Unde o sa fiu peste 10 ani? Cate lucruri o sa pot sa spun cu mandrie ca am realizat? Paranoia asta ma macina cam mult in ultimu timp.  Am 22 de ani, si nu pot sa spun cu siguranta ce vreau sa fiu “cand o sa fiu mare”. Treaba asta se accentueaza si mai tare, in momentul in care vad ca alte persoane stiu clar ce vor de la viata.  Azi, parca s-au inteles sa imi aminteasca punctele slabe  toti. O sa explic de ce.

Suntem 4 gagici cu posturi idenctice in firma la care muncesc acum. Diferenta dintre  noi e ca ele vad job-ul asta ca ceva tranzitoriu. Azi de dimineata, la prima ora am primit un telefon de la una din ele. Se simtea pe voce ca nu isi incape in piele de fericire. Incepe sa imi explice cu viteza luminii, ca ieri a avut un interviu care a mers foarte bine, asa ca maine o sa fie ultima ei zi aici. A luptat foarte mult pentru postul respectiv. E graphic designer, a profesat multi ani in tara ei natala (Argentina), dar nu reusea sa isi gaseasca un post decent aici, in Madrid. Asa ca incepand de maine, o sa inceapa sa isi realizeze visul.

 Gagica numaru 2, care e foarte ocupata in momentele astea cu facebook-ul , pleaca la sfarsitul lunii. Vrea sa sa mute in sudul tarii, sa inceapa o facultate , citez ”pana mai e timp” (are 30 de ani si nu pricepe ca timp este intotdeauna), sa termine facultatea si sa se apuce de ingrijit batranei. Asta e visul ei si… in maxim 4 ani o sa il realizeze si ea.

Gagica numaru 3, e actrita. A acceptat job-ul pe care il avem acum, ca sa se poate intretine. Alearga de la munca direct la casting-uri si sunt sigura ca, in timp, o sa reuseasca ceva, isi doreste prea mult asta, si ar fi incorect sa nu fie asa.

Gagica numaru 4 (subsemnata), nu stie ce vrea…nu lupta pt nimic in special si nu are o imagine in capusor de unde ar vrea sa ajunga cu timpul. Nu e capabila sa spuna un lucru pe care stie sa il faca perfect si incepe sa isi faca griji serioase din cauza asta………….

Anul acesta am avut ocazia sa asist pentru prima data la un gay fest. Stiam aproximativ cum arata Madriul intr-o zi ca asta.. dar nu vazusem nimic live. Asa ca .. acum 1 luna si ceva, mi-am luat cativa colegi de munca si ne-am afisat la ditai petrecerea. Trebuie sa spun neaparat ca ceea ce  se simte acolo, intre mii si mii de persoane, gay sau nu, tineri sau nu, este respect.. mult respect. Mi-a placut la nebunie sa vad ca nimeni nu se ascunde de ceea ce simte. Eram foarte multi hetero pe acolo, si fiind sarbatoarea lor, puteau sa se uite urat la noi.. ciudat sau pur si simplu sa ne ignore, asa cum in restul anului facem noi cu ei, intentionat sau nu.

Nu ma intrebati cum, dar aproximativ in 2 ore, am ajuns toti sa caram o  pancarta de lezbience , cu un steag multicolor in maini. Seara s-a terminat cu noi toti pe iarba, ascultand muzica ( nu stiu nici acum cine a tinut concert in seara aia). 

Niciodata nu am fost critica in legatura cu conditia sexuala a nimanui, dar acum para ii inteleg si mai mult si cred ca au tot dreptul din lume sa mearga pe strada, fara sa simta priviri insistente asupra lor. Ca sa fie credibil post-ul o sa las niste dovezi grafice

p.s 1: pt asl-isti pls-isti : nu, nu-s gay nici bisexuala (cred)

p.s 2: de ce nu are versuri imnul national al Spaniei? :-s

Acu cateva zile ridicam 2 degete la voadek pe blog ca sa injur niste elementi care imi stricasera dimineata. Acum ca am unde.. ma plang pe larg .

Ora 6:30, saptamana trecuta. Ies din casa somnoroasa, imi aprind o tigara si plec grabita spre gara cu gandu ca mai am juma de ora de somn in tren. Prind un loc liber, dar.. ghinion, se aseaza langa mine un cretin care trebuia sa asculte la 6:30 dimineata muzica techno la maxim!! Se auzea in tot vagonul.. imi venea sa il intreb: wtf dude??? ai surzit???  Ma abtin.. trec 2 statii si urca o tanti gotica, care evident asculta metal la maxim!!! Unde se aseaza? LANGA MINE!!  Resemnata, am ascultat techno si metal stereo juma de ora, am ajuns la munca prost dispusa si m-am consolat cu o cafea.

Dupa vreo 2 zile, aceeasi rutina.. 6:30, fuga sa prind trenu..de data asta cu castile in urechi si eu. M-am asigurat ca nu asculta tot vagonu Staind de la mine. Partea proasta e ca la un moment dat, cablu de la castile mele a prins viata proprie si s-a hotarat sa iasa din telefon. Evident, tot vagonu a ascultat Staind de la mine … cum eram aproape adormita am si intarziat destul de mult sa il opresc.

Morala? Promit solemn sa nu mai injur cascomanii

Am scris si am sters post-ul asta cam de 231278346 ori.  Sar peste introduceri deci.

“Je micut” cum ar zice o buna prietena (right Miha?) are 22 de ani, e clujeanca si de cativa ani bantuie Madridul.

Nu stiu ce o sa iasa din toata experienta asta.. dar intre timp o sa am ocupatie in timp ce imi beau cafeaua de dimineata la munca

p.s 1: inchei aici ca sa nu mai vad tema blog-ului si sa o schimb de inca 984672396 ori.

p.s 2: daca nu citeste nimeni si eu scriu ca si cum cineva m-ar citi? :-s )